Nu, nu ma refer la ciocolata, ci la trufa adevarata, aia care se gaseste in pamant, cu caini antrenati sau porci mistreti, iar cand e adusa intr-o incapere, umple fiecare centimetru cu aromele pline pe care le emana.
Ieri am avut din nou ocazia sa ma infrupt dintr-una, ba mai mult – am luat-o acasa. Unde, evident, mi-am facut de cap cu ea in fel si chip.
Si, fiindca simplitatea e the safe approach cand ai un ingredient asa de bogat in toate cele, pe asta am si mers. Nu de alta, dar alaturarea cu orice caracter mai puternic ii stirbeste mult din aroma. Cam asta a iesit 
[...] multe despre trufe am scris aici si aici, iar cateva sugestii de preparare gasiti aici, aici si [...]